Scufita Rosie leagana cosuletul in manuta
mergind vioaie si vesela spre bunicuta.
La un moment dat o voce groasa si cam infundata
din tufis:
– Stai pe loc, sunt lupul fioros, ce-ai in
cosulet ?
– Ia, niste placinta de mere pentru bunicuta,
ca-i bolnava…
Vocea, cu rasuflarea intretaiata:
– Bine, bine, si-altceva ?
– Pai, niste dulceata de mure, facuta de mine…
Vocea geme dureros:
– Lasa, lasa, si-altceva, ce mai ai ?
– Aoleu, nu mai am nimic… adica ar mai fi niste
servetele de hirtie…
Vocea pitigaiata si scremuta:
– Lasa servetelele si cara-te…
