Iţic, care locuieşte la Tel Aviv, îi telefonează fiului său David, care
a emigrat la New York, şi-i spune:
– Regret că-ţi stric ziua, dar trebuie să-ţi spun că eu şi maică-ta
suntem pe cale să divorţăm. 45 de ani de suferinţă sunt de ajuns.
– Tată, cum poţi să spui asta? Şi chiar acum, înainte de sărbători!,
strigă revoltat fiul său.
– Nu mai pot s-o văd în faţa ochilor, răspunde tatăl, ne-am plictisit
unul de celălalt şi sunt sătul de toată povestea asta, aşa că fă-mi un
serviciu şi sun-o pe soră-ta Anna la Chicago, să ştie şi ea.
Şi Iţic închide rapid telefonul. Disperat, fiul o sună pe soră-sa, care
rămâne mască.
– Cum, vor să divorţeze? La vârsta lor?! Am eu grijă de asta.
Şi-l sună direct pe tatăl ei şi-i spune:
– N-o să divorţaţi! Nu faceţi nimic până când eu şi frate-meu nu
ajungem la voi. M-ai înţeles? NIMIC!
Şi trânteşte telefonul.
Tatăl se întoarce spre soţia lui, spunându-i:
– Totul e foarte bine, Rebecca! Copiii vin să-şi petreacă sărbătorile
cu noi şi, în plus, o să-şi plătească singuri biletele de avion.
