După multă vreme, Popescu își scoate nevasta la restaurant. Când
își lasă pardesiurile, garderobiera zâmbește prietenos ca unui
cunoscut:
– Bună seara, domnule Popescu!
Nevasta se încruntă și îl interoghează imediat:
– De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fără mine! Să nu mă
minți!
– Nu, dragă, ce să caut fără tine? Tipa a fost… a fost femeie de
serviciu la noi la firmă!
Se așază. Vine chelnerul:
– Bună seara, bună seara, domnule Popescu, să trăiți! La aperitiv,
la aperitiv ca de obicei?
Soția se face vânătă:
– Ahaa! Văd că și ăsta te cunoaște bine și știe şi ce-ți place!
– Păi da… Desigur.. Sigur… Ăsta… A mai… A lucrat și el la noi la
bufet, dar, știi, s-au făcut restructurări… Ce să-i faci, ca peste tot…
Scena se repetă cu tot personalul din restaurant, inclusiv cu
portarul care le cheamă un taxi. În mașină, femeia explodează cu
și mai mare furie:
– Tu mă crezi proastă? Adică eu nu-mi dau seama că…
Și se porni ca o moară stricată, vorbind într-un torent furibund și
ascendent tot drumul, de te asurzea, până ce șoferul se întoarce
râzând:
– Dom’ Popescu, pe cinstea mea, din câte curve am dus cu
dumneavoastră, asta-i cea mai al dracului! Dacă vreți, opresc și-o
dăm jos aici…
