Înainte să coboare şi ultima treaptă a modulului lunar, Neil Armstrong vede imprimate în praful selenar nişte urme ciudate. Îngândurat, se depărtează niţel de modul şi dă să se apropie de un crater. Din crater, apare un tip ciudat cu pălăriuţă mică şi neagră şi
chimir. Creatura întinde hotărît mâna către Armstrong:
– Servus, io mi-s Ion!
Astronautul, perplex, îl întreabă:
– Şi de unde eşti?
– Apăi, din Sibiu.
– Şi cu ce ai venit aici?, continuă americanul.
– Cu brânză.
