În calendarul ortodox, pe 25 februarie creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Tarasie. Totodată este și duminica vameșului și a fariseului. Sunt o serie de tradiții și superstiții în această zi.
Sfântul Ierarh Tarasie este pomenit în calendarul creştin ortodox la 25 februarie. S-a născut la Constantinopol, într-o familie influentă din capitala imperiului, urmând tatălui său în înalte funcţii publice din administraţia bizantină.
Tot în această zi este Duminica vameșului și fariseului.
Sărbătoare religioasă pe 25 februarie. Ce trebuie să faci la primele ore ale zilei. Așa ai noroc
Sfântul Tarasie a fost chemat în scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului de către împărăteasa Irina (regentă între anii 780-797; împărăteasă între anii 797-802), cu toate că era mirean, dar era unul dintre cei mai buni şi mai iubiţi demnitari din imperiu.
Demersul acesteia a venit după moarte împăratului Leon IV (775-780), prigonitor al iconodulilor, cei care se închinau sfintelor icoane, în dorinţa acesteia de a pune capăt tulburărilor şi de a restabili dogma dreptei credinţe.
Sfântul Tarasie a acceptat propunerea împărătesei de a ocupa scaunul patriarhal al Constantinopolului cu condiţia susţinerii şi organizării unui nou sinod ecumenic, singura instanţă autorizată şi suficient de puternică pentru a pune capăt ereziei iconoclaste.
Deci schimbându-şi rânduiala, Sfântul Tarasie a început o viaţă sfântă, chiar dacă şi până atunci trăise nu după trup, ci după duh: “Înfrânarea şi postirea lui era mare de-a pururea, având somn puţin, şi petrecea în gândiri dumnezeieşti şi în rugăciuni toată noaptea.
Nu s-a odihnit pe pat şi în aşternut moale, nici s-a îmbrăcat în haine moi, nici nu l-a văzut cineva din slujitorii lui lepădând cândva brâul său şi hainele, când avea nevoie să se odihnească, nici a lăsat ca cineva să-i scoată încălţările din picioare, având întru pomenire cuvintele lui Hristos: ‘N-am venit ca să-mi slujească mie'”.
Întronizat ca arhiepiscop al Constantinopolului, Sfântul Tarasie a convocat ultimul sinod ecumenic, invitând toate bisericile patriarhale şi biserica Romei.
Sinodul al VII-lea Ecumenic s-a reunit la Niceea (Bitinia, Asia Mică) în anul 787 şi a fost prezidat de patriarhul Constantinopolului, Sfântul Tarasie. Sinodul a condamnat iconoclasmul ca erezie şi a restabilit cultul sfintelor icoane. A fost ultimul din cele şapte sinoade ecumenice.
Patriarhul Tarasie a trecut la Domnul, după 22 de ani de luptă pentru Hristos. A fost îngropat în mănăstirea zidită de el pe malul Bosforului.
Duminica vameșului și fariseului
Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și altul vameș. Fariseul era tipul oamenilor cinstiți, care nu sunt hrăpareți, nedrepți, desfrânați și păcătoși; care fac milostenie, care postesc și se roagă. Așa era fariseul din Sfânta Evanghelie de astăzi.
Vameșul era un funcționar; un încasator de dări către stat. Clasa aceasta de oameni era cea mai urâtă și disprețuită pe vremea Mântuitorului, pentru că mai toți vameșii erau răi, nedrepți, înșelători, lacomi și hrăpareți.
Din această pricină, cuvântul de vameș se confunda cu cel de păcătos. Vameșul deci este tipul omului încărcat de păcate.
Acești doi oameni, care se deosebeau cu totul unul de altul, mergeau pe același drum la templu și cu același scop, să se roage. Ei bine, rugăciunea fariseului celui cinstit și cu atâtea fapte bune a fost respinsă, pe când rugăciunea vameșului celui încărcat de păcate a fost bine primită de Dumnezeu.
Fariseul a plecat de la templu mai păcătos de cum venise, iar vameșul mai drept, mai luminat și ușurat de păcate.
Pricina cred c-o înțelegeți fiecare: este mândria. Fariseul intrase în templu țanțoș, îngâmfat, disprețuind pe ceilalți, până a ajuns la Sfântul Altar.
Acolo, fară a se așeza în genunchi, rămânând în picioare, cu ținuta semeață și cu ochii ridicați, la cer se ruga. Dar se ruga el oare? Nu, căci nimic nu cerea lui Dumnezeu. Și dacă-i mulțumea, nu făcea aceasta din datorie, ci numai ca să-și înșire lista pretinselor lui calități, pentru ca să-și atragă lauda și admirația lumii. Fariseul era mândru și fățarnic.
Vameșul intrând în templu, a rămas mai la ușa. Și acolo, simtindu-se împovărat de mulțimea păcatelor, se credea cu totul nevrednic de a ridica ochii către cer, ci, în genunchi, cu capul plecat, își bătea pieptul, își recunoștea păcătoșenia și se ruga.
Da, el într-adevăr se ruga căci cerea mila de la Dumnezeu: Dumnezeule milostiv, fi mie păcătosului! Vameșul era sincer, era smerit și pocăit.
Ce să faci duminica. Tradiții și superstiții
Românii știu, conform tradiției că duminica este zi de odihnă și de mers la biserică. Nu sunt foarte multe lucruri pe care le poți face în această zi astfel că cei mai mulți aleg să se plimbe, să viziteze prietenii și rudele sau să aibă alte activități relaxante.
Nu e bine să faci treburi casnice și mai ales să gătești și să calci rufe duminica, nici să laşi patul nefăcut.
Duminica nu se plantează şi nu se semăna, deoarece se credea că orice plantă se va usca.
Duminica dimineaţa să deschizi uşa încă pe întuneric, că, de găseşte Maica Domnului deschis, intră şi lasă noroc.
Însă sunt câteva lucruri pe care trebuie să le facem în această zi pentru a avea noroc.