„Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care pot face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai spus mai înaltă decât toate. făpturile cerești și pământești.
Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge.
Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii.
Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți.
Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Sărbătoarea amintește de apariția Sfintei Fecioare Maria în cartierul Vlaherne din Constantinopol în secolul al X-lea.
Potrivit tradiției creștine, la finalul vieții Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos și cu ucenicul său, Sf. Epifanie au văzut-o pe Fecioara Maria cu Sf. Ioan Botezătorul alături de mai mulți sfinți și îngeri, în timp ce participau la o slujbă la Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne.
Biserica palatului din Vlaherne avea mai multe relicve ale Fecioarei Născătoare de Dumnezeu: cămașa, acoperământul (maforionul) și parte a brâului, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul la V-lea.
Se spune că Maica Domnului a intrat în biserică până la jumătate, a îngenuncheat, iar fața ei era cuprinsă de lacrimi, rămânând multă vreme în rugăciune. Și-a ridicat apoi vălul și la întins peste popor pentru ai ocroti pe oameni.