Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Tradiții, obiceiuri și superstiții. Ce interdicții avem pe 29 august

Ce tradiții, obiceiuri și superstiții se leagă de sărbătoarea din 29 august – Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. După cum bine știți, această sărbătoare are dată fixă și este ultima din anul bisericesc. La fel ca în cazul tuturor sărbătorilor marcate în Calendarul Ortodox cu o cruce roșie, și de aceasta se leagă tradiții, obiceiuri și superstiții din popor, care s-au respectat dintotdeauna, mai ales în zonele rurale.

Tradiții, obiceiuri și superstiții în ziua de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul
Una dintre cele mai cunoscute superstiții este legată de interdicția de a mânca fructe în formă rotundă sau în formă de cruce. Pe 29 august nu se mănâncă mere, pepene, struguri, nuci, și alte fructe ce au formă rotundă sau în cruce. Deși românii țin cont de această superstiție, este important de menționat că această interdicție nu are legătură cu Sfânta Scriptură sau cu Sfânta Tradiție.

Tot pe 29 august nu se folosește cuțitul. Totul trebuie rupt, nu tăiat. De exemplu, pâinea nu se taie folosind cuțitul, ci se rupe cu mâna.

În ziua în care este prăznuită Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul nu se mănâncă varză. Se spune că Sfântului Ioan Botezătorul i-a fost tăiat capul pe varză, de șapte ori, și de fiecare dată a înviat. Acesta este motivul pentru care nu se consumă mâncăruri ce au la bază varza.

Se respectă, în unele zone ale țării, un post care începe pe 29 august și se termină pe 14 septembrie. Postul este numit în popor: de la cruce până la cruce, și se ține pentru a-i curăți de păcate pe care care au săvârșit fapte grave.

Este bine, pentru cine poate, să țină post negru în ziua în care este prăznuită Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Ni se cere să postim în această zi, din două mari motive: pe de o parte ca să nu ne asemănăm cu Irod, care din cauza ospățului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze și drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de alta parte, ca să ne asemănăm cu viața înfrânată a lui Ioan.