Perioada comunistă a rămas în memoria multora dintre cei care trăiau atunci și ca una a crizei economice, a lipsurilor de toate felurile, a frigului în case și a raționalizării alimentelor.
În 1981 a început raționalizarea alimentelor – lapte, pâine, carne, zahăr și altele. Se vorbea de o „alimentație rațională”. În timp, rațiile au scăzut din ce în ce mai mult. Chiar și pe cartelă, alimentele se procurau greu, după ore de stat la coadă. Tot atunci, a început și întreruperea electricității, pentru economie.
Cum se descurcau românii înainte de ’89
Ca să obții ceva, trebuia să ai pile! Bunurile de pe piața neagră ajungeau să coste de două-trei ori mai mult decât în magazine. Și pentru un loc de muncă sau la o școală bună trebuie „să cotizezi” la cine trebuie.
Dar nu toată lumea trăia greu pe vremea lui Ceaușescu. „Era mai bine pe vremea lui Nea Nicu”, spun mulți români, în această perioadă caracterizată de inflație și prețuri uriașe la mai toate bunurile și serviciile.
Care este însă adevărul? Părerile sunt de fapt împărțite. „Dacă trăiai într-un oraș mic sau sat te mai descurcai. Cei din orașele mari era mai greu. Era frig în locuințele cu încălzire centrală. Cine avea sobă era altceva. De exemplu, eu am stat într-un oraș mic. Găseam cam ce voiam (pe vremea aceea nu erau produse așa de diversificate). Mai dădeai un ciubuc și gata. Carnea, nu stăteam la rând la măcelărie (se stătea câte 6-10 ore) ci mi-o aducea o femeie de pe sate care tăia pe ascuns viței că nu era voie. Porci aveai voie. Pâine era 600 grame/persoana dar mai cumpăram una în plus la 2 persoane. În orașele mari nu puteai face așa ceva numai dacă aveai rude. Bani erau dar nu prea aveai ce cumpăra. Cei de pe graniță, din zona de vest mai aduceau de la sârbi și de la unguri pentru că aveau permise de mic trafic cu 12 călătorii pe an. Pașaport nu obțineai decât în cazuri deosebite și nu-l aveai acasă. Îl primeai doar când plecai, cu aprobare. Una peste alta, pentru unii a fost rău din lene, din prostie sau că așa au nimerit. Pentru 60-70% n-a fost rău. Dar cei săraci nu erau așa de săraci ca acum și nu erau așa de mulți. Cine muncea avea bani și munca fizică era plătită mai bine.”, povestește un român, nostalgic după perioada comunistă.
Aveai bani, dar ce cumpărai?
Altcineva povestește că în anii ’70, bananele, portocalele dar și fructele românești erau peste tot. „Penuria a început DUPĂ anii 80. (…) Ne faceam in mod curent acasa suc de lamaie, storcand cu mana lamaile naturale, punand apa si doua lingurite de zahar. Sucul era minunat. Si aveam si un pahar inalt si perfect cilindric. Cand vroiam sa fie sucul si mai bun storceam doua lamai. Mai ales dupa ce fugeam cateva ore prin praf, la fotbal, era minunat. Intre anii ’70-’80, cu 4-6 lei iti luai 100-200 de grame de salam sau parizer – si alea de atunci, nu erau deloc mizeriile de azi cu e-uri , mate si zgarciuri tocate….Pe clasa 2-a – 3-a, mergeam in pauza mare la magazin si ne luam corn cu salam cu doar cativa lei…”, își aduce aminte el, potrivit informatiizidezi.com.
Și pe partea de servicii sociale și medicale ar fi fost bine. Mulți își permiteau concedii prelungite și tabere școlare, existau numeroase săli de sport, plata întreținerii la bloc se făcea la timp deoarece erau bani, salariile erau bunicele în orice domeniu.
Românii și-ar fi permis să-și cumpere și cărți, să meargă la cinematograf și teatru, să intre la meciuri pe stadion și să plece în excursii școlare mai des. „Admiterea la liceu si la facultate au fost printre cele mai corecte si mai bine organizate concursuri la care am participat. La fel erau si Olimpiadele scolare. Nu conta statutul social al celor care dadeau examen.”, a mai povestit acesta.