Creștin ortodocșii de pretutindeni cinstesc sâmbătă mai mulți sfinți, printre care și Sfânta Muceniță Fevronia. Astfel, trebuie rostite următoarele rugăciuni, pentru sănătatea ta și a aproapelui.
Sfântul Petru a trăit în Murom și a ajuns domnitor aici în 1203. La un moment dat, el s-a îmbolnăvit foarte rău și a fost salvat de o fată, fiica unui prisăcar, cunoscută pentru puterea sa de a ajuta bolnavii cu ierburi de leac.
Pe durata tratamentului, Sfântul Petru s-a îndrăgostit de fată, iar relația lor a fost contestată de boieri. Fără să-i pese că era doar o fată simplă de rând, Sfântul Petru s-a însurat cu Fevronia. Boierii erau de părere că cneazul trebuia să se însoare cu o fată din rândurile lor și i-au cerut Sfântului să o lase pe tânără. Pentru că a refuzat, el a fost alungat din cetate.
Sfânta Muceniță Fevronia, călugărită de la o vârstă fragedă într-o mănăstire din cetatea Nisibi, a fost fiica unui senator roman. Aceasta a devenit cunoscută în urma chinurilor îndurate pentru dreapta credință.
La vremea respectivă, Sfânta Fevronia era obligată să lepede credința în Hristos și să se căsătorească cu Silenius, un persecutor al creștinilor. După ce Sfânta Muceniță a refuzat lucrul respectiv, aceasta a fost supusă mai multor încercări extrem de grele înainte de a fi omorâtă prin tăierea capului.
Atunci Sfântul Petru, Cneaz de Murom și-a luat soția și au plecat la drum cu barca. La scurt timp în cetatea Murom s-au petrecut mai multe nenorociri și se credea că totul se petrecea din cauza alungării cneazului și soției sale din cetate. Așa s-a ajuns ca Sfântul Petru și soția sa să fie chemați înapoi.
Sfântul Petru și soția sa Fevronia s-au întors și au făcut numai fapte bune, în special în folosul celor săraci, și au devenit foarte îndrăgiți.
Când moartea s-a apropiat, ei s-au rugat să moară împreună, în aceeași zi și să fie înmormântați în același sicriu. Ruga lor a fost ascultată: au murit pe 25 iunie 1228. Ei sunt considerați ocrotitorii tinerilor căsătoriți.
Din viața sa aflăm că Sfânta Muceniță Fevronia se arată în ziua prăznuirii sale în mijlocul surorilor din mănăstire. Conform tradiției creștine, aceasta stătea timp de trei ceasuri în văzul tuturor, înainte de a se face dispărea. Totodată, tradiția creștină spune că aceasta nu putea fi atinsă în clipele când se arăta în chip minunat maicilor. Acesta este troparul Sfintei Mucenițe Fevronia, rugăciune bună de rostit în această zi:
„Mieluseaua Ta, Iisuse, Fevronia, striga cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc si pe Tine cautandu-Te ma chinuiesc si impreuna ma rastignesc si impreuna ma ingrop cu Botezul Tau; si patimesc pentru Tine, ca sa imparatesc intru Tine; si mor pentru tine, ca sa viez pentru Tine; ci, ca o jertfa fara de prihana, primeste-ma pe mine ceea ce cu dragoste ma jertfesc Tie. Pentru rugaciunile ei, ca un milostiv, mantuieste sufletele noastre.”