Sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica, așa cum este cunoscută în popor, este una dintre cele mai importante sărbători din anul bisericesc. În Calendarul Ortodox apare sub numele de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Există o serie de tradiții, obiceiuri și superstiții care se leagă de ziua de 24 iunie.
Cele mai spectaculoase tradiții de Sânziene
În fiecare an, la data de 24 iunie sunt sărbătorite Sânzienile – iar Biserica Ortodoxă face pomenirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul popular această zi mai este denumită și “Cap de vara”, pentru ca acum soarele ajunge la apogeu.
Se spune că Sânzienele sunt zâne bune care trăiesc în păduri sau pe câmpii și sunt responsabile pentru bogăția recoltelor. Potrivit tradiției, Sânzienele apără copiii de boli, ajută femeile să devină mame, apără culturile de grindină, și gospodăria de necazuri.
În ziua de 24 iunie, fetele își fac coronițe din Sânziene pe care le lasă peste noapte în grădini. Dimineața când se trezesc merg să verifice coronițele: dacă acestea sunt pline de rouă este semn că se vor căsători până la finalul verii.
În trecut, în noaptea de Sânziene, flăcăii aprindeau focuri, învârteau făclii și strigau:
“Du-te soare, vino luna,/ Sanzienele imbuna, Sa le creasca floarea-floare,/ galbena, mirositoare, Fetele sa o adune, sa le aseze in cunune, Sa le prinda-n palarie,/ struturi pentru cununie, Boabele sa le rasteasca,/ pana-n toamna sa nunteasca“!.
Sânzienele pot fi aducătoare de rele
Deși sunt considerate zâne bune, Sânzienele îi pot pedepsi pe cei care nu respectă sărbătoarea și aleg să muncească în ziua de 24 iunie. Se crede că dacă nu sunt cinstite, ele stârnesc vijelii, lasă câmpul fără rod și florile fără leac.
În vechime, sânzienele erau considerate a fi plante de leac și erau vândute în ziua de 24 iunie. Cei care le vindeau strigau:
“Ia sânzienele, sunt bune de leac, aduc noroc!“ sau “Apără de toate relele, de toate bolile!“.
În trecut, bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24 iunie, din locuri necălcate, roua Sânzienelor. La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau și nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sănătate și dragoste.