Sânzienele, sau Drăgaica, reprezintă o sărbătoare tradițională românească, în care se sărbătorește fertilitatea. Sânzienele se țin în aceeași zi cu o sărbătoare religioasă importantă, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, pe data de 24 iunie.
O altă denumire populară pentru această zi este „Amuțitul cucului” deoarece pasărea cântă 3 luni pe an, de la echinocțiul de primăvară până la Sânziene, pe 24 iunie.
Semnificația Sânzienelor
În tradiția populară, sânzienele mai sunt cunoscute sub numele de Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele, având reprezentări fitomorfe, prin florile de sânziene. De asemenea, acestea sunt considerate ființe ale pădurii care dansează atunci când coboară din cer.
Despre Sânziene se spune că au o putere foarte mare, fiind preotese ale soarelui care nu iartă pe nimeni care le-ar sta în cale. Sânzienele se ascund în adâncimea pădurii, așa că nu acceptă cu ușurință trecătorii curioși. Cu toate astea, Sânzienele nu sunt ființe negative. Ele intensifică puterea plantelor de leac și mirosul florilor, apărând copiii de boli.
De asemenea, în tradiția populară, predominant agrară, Sânzienele aveau rolul de a ajuta la creșterea boabelor de grâu, de a fertiliza solul și de a alunga furtunile și grindina.
Cel mai important rol al Sânzienelor este cel de fertilizare, fiind direct asociate cu înmulțirea păsărilor pământului și cu nașterea copiilor. Pe baza acestei credințe, majoritatea tradițiilor din seara de Sânziene sunt destinate tinerelor fete care doresc să se căsătorească.
Superstiții de Sânziene
Tinerele care doresc să-și viseze ursitul, strâng flori proaspete și le pun sub pernă în noaptea de Sânziene. De asemenea, una dintre cele mai cunoscute tradiții ale acestui eveniment este legată de o coroniță cu flori pe care fetele o împletesc și o lasă peste noapte într-o grădină. Acestea sperau să găsească acea coroniță plină de rouă – semnul că se vor căsători chiar în acea vară.
Aceeași situație se aplică atunci când aceste coronițe se aruncau pe acoperișul casei – în caz că rămânea acolo, atunci fata urma să se mărite cât mai rapid.
Gospodarii țineau cont de un obicei asemănător pentru protejarea animalelor. Coronițele erau prinse la colțul dinspre răsărit al grajdurilor, în speranța că, a doua zi, va fi prins părul animalelor în ele – semn că vor fi sănătoase.
Oamenii aprindeau focuri pe dealuri în noaptea de Sânziene pentru a-și arăta aprecierea față de recoltele lor.
Se spune că cerurile se deschid în acestă noapte, iar credincioșii dau sărmanilor de pomană în amintirea celor dragi care au părăsit această lume.
Sânzienele cer să fie respectate de ziua lor, alminteri se pot mânia pe oameni și îi pot pedepsi cu furtuni și grindină. De asemenea, în această zi este dezlegare la pește, fiind în timpul postului Sfinților Petrru și Pavel.