Printrei cei care au reacționat dur la ce se întâmplă în aceste zile se numără și Ilie Năstase. Dacă unii s-au poziționat de cealaltă parte a baricadei, arătându-și suportul, fostul mare tenisman este în tabăra cealaltă, declarând:
„Ucraina a zis că nu recunoaște limba română. De ce o ajutăm? Nu este războiul meu, al României. Cineva a spus ca nu e pregătită armata română de război. E pregătită, dar nu pentru un război cu Rusia, ci cu o țară mică.
De ce vorbim noi mai mult decât Ungaria? De ce ne dam noi mari? Acum şase luni Ucraina spunea că nu recunoaște limba română în rândul românilor din Ucraina. Ştiaţi că a fost împotriva noastră să intrăm în NATO?
Condamn Rusia pentru războiul ăsta, dar nu sunt de acord ca noi să ne băgăm în faţă acolo, să ne ducem peste băiatul ală, care a fost actor. Suntem şi noi cineva. Aţi văzut câte miliarde a primit Ucraina? Noi ce am primit de la SUA? Nu am primit nimic. A trebuit sa ne platim si rachetele. Suntem foarte importanţi în NATO, suntem cei mai importanţi după SUA”, a încheiat, ironic, Ilie Năstase, potrivit România tv.
Persecuții împotriva minorităților etnice comise de autoritățile ucrainene
În urmă cu trei ani, un site de limbă română din Ucraina a semnalat un nou val de cazuri de persecuții împotriva minorităților etnice comise de autoritățile ucrainene. Astfel de persecuții au avut loc de când Ucraina s-a lansat în campania distructivă de interzicere a predării în școli a limbilor minoritare care sunt încă active pe teritoriul său.
Într-o conferință de presă, Ruslan Storojuk, șeful serviciilor de securitate ucrainene din regiunea Cernăuți, a declarat că funcționarii publici din regiunea sa au fost concediați pentru că dețineau dublă cetățenie, cetățenie ucraineană și română, ceea ce înseamnă că și cetățenii UE sunt afectați, spuneau jurnaliștii.
„Serviciile de securitate ucrainene hărțuiesc în mod constant asociațiile culturale ale minorităților etnice.
Pentru a cita un exemplu, Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” era acuzat, nu mai puțin, de subminarea integrității teritoriale și a inviolabilității Ucrainei.”, scriau la vremea respectivă ziarele românești.
Comisia Europeană avea cunoștință de eforturile autorităților ucrainene de a lipsi minoritățile etnice de drepturile lor culturale și sociale. Dar fără a lua măsuri pentru a proteja aceste comunități și, în unele cazuri, cetățenii UE