În fiecare an la data de 12 aprilie este prăznuit Sfântul Sava de la Buzău, unul dintre cei mai mari sfinți ai românilor.
Acesta a fost un mare sfânt iubitor de Dumnezeu încă din copilărie, părinții săi fiind creștini.
Cine a fost Sfântul Sava din Buzău
Sfântul Sava de la Buzău s-a născut în anul 334, fiind fiul unor creştini evlavioşi din părţile Buzăului, în vremea în care această parte a ţării era stăpânită de goţi. Crescând duhovniceşte sub povaţa preoţilor Sansalas şi Gutticas, tânărul Sava şi-a sporit evlavia, dorința pentru rugăciune, smerenia, iubirea de adevăr şi credința puternică în dumnezeu.
Sfântul Sava a avut o viață foarte simplă, preocupându-se mai mult de cei din jurul său care duceau multe lipsuri. Era o fire foarte blândă și răbdătoare, înfrânat în toate, feciorelnic, postind zilnic şi stăruind în rugăciune.
Când goţii păgâni au început prigonirea creştinilor, regele Atanaric a poruncit ca un idol să fie purtat într-un car prin cetăţi şi sate şi să i se aducă jertfe. Atunci Sfântul Sava s-a luptat pentru credința dreaptă și a învățat oamenii că nu este bine să se închine la idoli, ci trebuie să fie credincioși unui singur Dumnezeu.
Înainte de Paştele anului 372, Sfântul Sava a vrut să meargă în alt sat pentru sfintele slujbe, dar un înger al Domnului i s-a arătat şi i-a spus să se întoarcă în satul său, pregătindu-l pentru mucenicie. La scută vreme însă Sfântul Sava a fost prins de goţii păgâni şi supus la chinuri groaznice pentru a se lepăda de credinţa în Domnul Iisus Hristos.
La auzul acestor lucruri, regele a poruncit ca Sfântul Sava să fie înecat în râul Museos, care astăzi este numit Buzău. Așa și-a găsit sfârșitul unul dintre cei mai mari sfinți români.