De-ale noastre CLIENTA 1: Bună ziua! Aveţi brânză

De-ale noastre
CLIENTA 1: Bună ziua! Aveţi brânză bună în burduf de câine?
VÂNZĂTOAREA: Nu ţinem.
CLIENTA 1: Nu-i aici raionul de brânzeturi?
VÂNZĂTOAREA: Ba da. Dacă doriţi brânză de burduf, avem. Dar nu ştiu dacă e de câine. Nu l-am auzit lătrând.
CLIENTA 2: Era bine dacă lătra. Ştiţi cum se zice: câinele care latră, nu muşcă.
VÂNZĂTOAREA: Nu vă supăraţi, dar de ce vă trebuie în burduf de câine?
CLIENTA 1: Am nişte oaspeţi din străinătate de Paște şi vreau să le dau să mănânce ceva cu specific. Ceva ce nu găsesc pe-acolo, pe la ei.
VÂNZĂTOAREA: Şi ce, credeţi că în străinătate nu sunt câini?
CLIENTA  2: Ba sunt precis, că eu am auzit că pe-acolo câinii umblă cu covrigi în coadă.
CLIENTA 1: Înseamnă că n-am făcut nicio brânză… Atunci aveţi o găină bătrână? Să le fac o ciorbă bună.
VÂNZĂTOAREA: Am avut, dar s-au terminat. Ştiţi, toată lumea vrea să facă ciorbă bună. E de leac la mahmureală.

CLIENTA 1: Sau altă pasăre măcar. Raţă, gâscă, căprioară… Eu din ce fac ciorbă?
VÂNZĂTOAREA: Nu căprioară. Dar avem vrăbioară.
CLIENTA 2: Mă scuzaţi că mă bag unde nu-mi fierbe oala, dar vrăbioara nu e pasăre.
CLIENTA 1: Nu?!
VÂNZĂTOAREA: Dar ce e?
CLIENTA 2: E vită.
VÂNZĂTOAREA: Adică vacă?!
CLIENTA 2: Exact.
VÂNZĂTOAREA: Ciudat… Auziţi, avem o cioară vopsită.
CLIENTA 1: E bătrână?
VÂNZĂTOAREA: Nu ştiu, nu scrie pe etichetă.
CLIENTA 2: Faceţi ciorbă de cioară?! Ştiţi, nu tot ce zboară se mănâncă.
VÂNZĂTOAREA: Asta am, asta le dau. Treaba lor, dacă mănâncă sau nu.
VÂNZĂTOAREA: Uitaţi cioara. Să vă dau şi-un iaurt?
CLIENTA 2: Se pune iaurt la ciorba de cioară?
VÂNZĂTOAREA: Nu, dar să aibă în ce să sufle dacă se frig cu ciorba. Nu ştiţi cum se zice? Cin’ s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt.
CLIENTA 1: Da, aveţi dreptate, daţi-mi şi-un iaurt. Să respectăm tradiţiile. Acum să vedem ce iau pentru felul ll… Aveţi varză?
VÂNZĂTOAREA: Da, avem.
CLIENTA 1: Aveţi şi capră?
VÂNZĂTOAREA: Capră? Ce vreţi să faceţi cu capra?
CLIENTA 1: Voiam să le împac. Ştiţi cum se spune, să împaci şi capra, şi varza.
CLIENTA 2: Şi cum voiaţi să faceţi asta?
CLIENTA 1: Mă gândeam să le pun în aceeaşi oală. Dacă se pomenesc împreună n-au încotro, trebuie să se împace.
CLIENTA 2: Ei, ce mai contează? Oricum le mănâncă musafirii.
CLIENTA 1: Asta aşa e… Să vedem acum pentru desert… Aveţi ceva dulce?
VÂNZĂTOAREA: Avem zahăr.
CLIENTA 1: Bun.
CLIENTA 2: Muştele se prind cu zahăr. Musafirii dumneavoastră sunt muşte?
CLIENTA 1: Nu, cum să fie muşte?! E frate-meu din Italia , lucrează acolo pe un şantier. Vine să petreacă Paştele în ţară cu nevastă-sa şi copiii.
CLIENTA 2: Eu le-aş da nişte vorbe dulci. Ştiţi cum se spune, vorba dulce mult aduce. E mai ieftin.
VÂNZĂTOAREA: Da, dar e cu dus şi-ntors. Ştiţi, una e să le oferi vorbe dulci, alta e să le zici ceva de dulce.

CLIENTA 1: Da, aşa e… Să iau şi ceva de băut.
CLIENTA 2: Sigur. Ştiţi cum se zice, mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie.
CLIENTA 1: Daţi-mi nişte bere.
VÂNZĂTOAREA: Da, sigur. Şi să luaţi şi nişte vin. Ştiţi cum se spune, vinul după bere e-o plăcere!
CLIENTA 1: Bine, dar să-mi daţi să gust, să văd dacă e bun. Că dacă nu-i place lui frate-meu, mă face ăla cu ou şi cu oţet. Chiar, să-mi daţi şi nişte ou şi oţet, ca să aibă frate-meu cu ce să mă facă. Ouă daţi-mi mai multe, să şi vopsesc. Dar aveţi cumva şi bou?
VÂNZĂTOAREA: Ce fel de bou?
CLIENTA1: Nu contează. Dar aşa zice proverbul: Cine cumpără azi un ou, mâine va cumpăra un bou.
CLIENTA2: Cine fură. Aşa e proverbul.
CLIENTA1: Eu voiam să le plătesc. Şi oul, şi boul.
VÂNZĂTOAREA: Bine faceţi. Altfel ies lipsă la inventar.
CLIENTA 2: Ştiţi ce-ar trebui să le daţi mai bine? Nişte pâine!
CLIENTA 1: Cum, doamnă, să le dau pâine? De Paşte? Eu mă gândeam la nişte cozonac… Ce fel de pâine?
CLIENTA 2: Nişte pâine cât de rea. Aveţi pâine cât de rea? Că ştiţi cum se spune: Fie pâinea cât de rea…
TOATE, în cor: Tot mai bună-n ţara ta!