Agrişele, considerate ca fiind fructele minune pentru recăpătarea vitalităţii organismului, au un puternic efect antioxidant şi multiple beneficii asupra sistemului imunitar.
Agrişul (Ribes grossularia) este un arbust, care aparţine familiei grossulariaceae, ordinul saxifragales, din specia grossularia, fiind înrudit cu coacăza. Este originar din Europa, nord-vestul Africii, vestul, sudul şi sud-estul Asiei.
Creşte sub formă de tufe, cu o înălţime cuprinsă, la maturitate, între 60 şi 150 cm. În ţara noastră, tufele de agrişe se întâlnesc în zona subalpină şi alpină şi în păduri. Planta poate fi şi cultivată, începând să producă fructe după 2-3 ani de la plantare, acestea fiind prelucrate, cu succes, în industria alimentară.
Ramurile sunt spinoase, iar frunzele sunt păroase. Florile sunt sub formă de clopot de culoare verzuie sau roşcată, de mici dimensiuni, apar la baza frunzelor în lunile aprilie şi mai. Fructele, cunoscute sub numele de agrişe, sunt comestibile şi au un gust dulce-acrişor. Reduse ca dimensiune, au forma ovoidală sau chiar sferică, culoarea poate fi verzuie, gălbuie, albă, roşiatică sau chiar violet închis spre negru. Recoltarea se face pe tot parcursul verii.
Substanţele active importante sunt: vitaminele A, B1, B2, B6, C şi P, calciu, potasiu, sodiu, mangan, magneziu, fosfor, fier, zinc, iod, acizi – mai ales acidul citric, dar şi acidul malic sau tartric, pectine. Agrişele au puţine calorii, doar 70 în 150 de grame, dar sunt foarte bogate în fibre solubile. O porţie de 100 de grame de agrişe furnizează aproape un sfert din necesarul zilnic de vitamina C al unui adult.
Aceste fructe, fiind bogate în săruri minerale şi în vitamine, au şi o mare valoare medicinală. În practica naturistă, şi nu numai acolo, se face cură de agrişe, ajungându-se să se consume, în curele de dezintoxicare, până la 1 kg de agrişe pe zi. Sunt folosite în medicina tradiţională chineză de vreo 3000 de ani. În scop fitotereapeutic, se utilizează fructele.
Fructele se consumă proaspete, dar şi sub formă de infuzie sau dulceaţă. Sunt folosite la sosuri, în ciorbe, sub formă de nectar.
Datorită potasiului din conţinut, agrişele acţionează asupra tensiunii arteriale, întăresc sănătatea sistemului nervos şi susţin o circulaţie bună a sângelui.
În practica medicinală curentă, agrişele sunt utilizate pentru calităţile lor laxative şi depurative, datorate conţinutului ridicat de fibre. Agrişele sunt recomandate şi în curele de slăbire. Au efecte, de asemenea, şi în suferinţele reumatice, în gută şi în afecţiunile cardiace.
Fiind bogate în flavonoizi şi antocianidine, agrişele reduc colesterolul şi sprijină sistemul cardiovascular. Totodată, sunt un bun regulator al activităţii digestive şi hepatice, precum şi un diuretic natural şi eficient. Pot fi considerate un adevărat medicament pentru vezica biliară.
Aceste fructe constituie o sursă bogată de vitamina C, conţinând de 20 de ori mai multă vitamina C decât portocalele, fiind benefice pentru tratarea răcelilor şi fiind, totodată, un tonic perfect pentru zilele în care ne simţim obosiţi şi lipsiţi de energie. Agrişele pot trata cu succes afecţiunile respiratorii, iar nutrienţii conţinuţi ajută la absorbţia vitaminelor, mineralelor şi proteinelor din hrana zilnică.
Tratează anemia, stimulează apetitul şi sprijină procesul metabolic. Agrişele menţin rinichii sănătoşi şi previn infecţiile urinare şi uterine, având proprietăţi antibacteriene. Sucul de agrişe este util pentru îmbunătăţirea vederii, reduce riscul de cataractă sau hipermetropie, dar şi al degenerării maculare. Agrişele sunt un remediu excelent împotriva afecţiunilor oculare.
Consumul acestor fructe aduce importante beneficii asupra fertilităţii feminine şi protejării întregului aparat reproducător. Agrişele mai sunt utilizate în tratarea candidozei cronice şi sunt indicate în tratarea infecţiilor bacteriene şi parazitare.
Menţin pielea sănătoasă, prin nivelul ridicat de vitamina C, care contribuie la producţia de colagen, iar antioxidanţii din compoziţie combat efectul radicalilor liberi. Agrişele au rol antiimbatranire.