Iarna, un frig napraznic. Un cuplu batran se pregatea de somn, incalzindu-se la gura sobei. Cautand o plapuma mai groasa, batrana zice:
– Mai tii tu minte barbate, in tinerete, inainte sa ma ceri de la mama, cum ma asteptai tu seara de seara la stejarul din fundul gradinii? Eu ieseam din casa sa vin la tine si cu cata pasiune ne mai iubeam…
– Da… ce vremuri!
– Hai sa mai facem amor o data ca pe vremuri, zice batrana, ca nu se stie cat timp mai avem.
Entuziasmat de ideea nevestei, batranul pleaca la stejar. O asteapta si o asteapta si o tot asteapta pana se invineteste de frig si, cum nu mai rezista, dupa vreo ora merge in casa unde o gaseste pe batrana infofolita in plapuma.
– Da bine, mai nevasta, tu stai la caldura sub plapuma si eu te astept in viscol langa stejar… De ce n-ai venit?
La care batrana raspunde sec:
– Nu m-a lasat mama!