Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus: Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor..Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins. Apoi a vorbit cea de a doua:
–Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard. Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
–Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse.. Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte. Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletu tau..pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire! Si mai mult decat toate acestea, Mantuitorul Hristos sa te binecuvinteze cu prezenta Sa.
Deci, nu uita ca speranta nostra ramane Dumnezeu, Este Incierea Domnului Hristos. NU va pierdeti credinta orice s-ar intampla. Domnul sa ne ajute! AMIN