Antrenorul îi spune românului:
-Vezi că rusul are o priză preferată: își prinde adversarul de ceafă și-l face covrig apoi sare pe el până îi rupe oasele. Orice faci nu-l lăsa să te ia de ceafă!
Începe lupta. Nici nu se termină salutul că rusul îl ia pe român de ceafă, îl face covrig îl pune la podea și se aruncă peste el.
Antrenorul român închide ochii de groază. Când îi deschide peste 10 secunde șoc! Rusul era la podea și românul, urlând, îl pisa cu picioarele.
Cupă, îmbrățișări etc Ajung în vestiar. Românul trist. Foarte trist. Antrenorul – în culmea fericirii.
-Cum ai făcut, mă Georgică? Cum ai reușit? Nimeni niciodată nu l-a pus jos pe rus.
-Eh, am reușit… mai bine nu reușeam… N-ai văzut?
-Nu, copilul meu, am închis ochii că nu puteam să văd că te omoară ăla.
-Mai bine mă omora.
-De ce zici asta?
-M-a făcut covrig.
-Te-a făcut.
-M-a pus la podea.
-Te-a pus.
-Am văzut o pereche de co**e atârnând chiar lângă gura mea. Și-am zis fir-ai al dracului de rus! Și am mușcat din toate puterile!
-Aoleu!!! Ai trișat!
-Ei, aici greșești. Din păcate n-am trișat! Nici nu știi ce forță capeți când te muști singur de c***e!…
