Un bărbat pe nume Sean Whalen și-a spus povestea de viață, pe internet, și a stârnit reacții din partea utilizatorilor. Acesta a vrut să atragă atenția asupra faptului că există multe mame pe această lume, care au nevoie de sprijin, dar care nu trebuie compătimite.
Povestea de viață a unui bărbat a emoționat tot internetul
Sean are o poveste de viață foarte tristă, cu care a emoționat tot internetul. Acesta a mărturisit prin ce greutăți a trecut mama lor, ca să-l crească pe el și pe fratele său. Femeia era nevoită să muncească enorm, ca să le poată oferi copiilor ei tot ce au nevoie. Bineînțeles că, au existat și neajunsuri, însă Sean și fratele lui au înțeles-o pe mama lor. De altfel, bărbatul spune că toate mamele merită respect și un ajutor ar fi oricând bine primit. Totodată, acesta este de părere că mamele care au nevoie de un ajutor, nu trebuie compătimite.
Mesajul postat de bărbat a devenit viral
„Ziua în care s-au despărțit părinții mei e o zi pe care mi-o voi aminti pentru totdeauna. Mama și tata s-au certat îngrozitor, așa că mama m-a luat pe mine și pe fratele meu să dormim la un hotel. Când ne-am întors a doua zi, tata schimbase deja yalele. M-am uitat cum mama s-a milogit de tata să ne lase înăuntru pentru a ne lua hainele. El nu a cedat. Mama a chemat poliția. Nu o să uit niciodată cum un nene polițai mi-a dat un sac negru de gunoi și mi-a zis să-mi strâng lucrurile intrând cu noi în casă. Am luat tot ce am putut. Mi-am uitat caiete, cărți, jucării etc. Scopul era să ieșim cât mai repede.
Am stat toți trei înghesuiți într-o garsonieră închiriată. O biserică din apropiere ne-a ajutat cu tot ce ne-a trebuit, oale, tigăi, lenjerii de pat și mâncare. Tata a golit toate conturile bancare și nu i-a lăsat mamei nici măcar un leu. Rudele au considerat-o vinovată pe mama, așa că nu ne-au ajutat cu nimic.
Mama și-a luat două joburi. S-a chinuit. A făcut totul ca mie și fratelui meu să nu ne lipsească nimic.Nu știu cum a făcut asta. Eu aș fi renunțat, aș fi aruncat prosopul. Într-o zi, pe când eram cu familia mea la un mic restaurant am văzut o chelneriță care mi-a adus aminte de mama. S-a purtat drăgut cu noi și ne-a spus că și ea are doi copii acasă, că e mama singură. Se vedea că muncește mult și că se străduiește să zâmbească tuturor. I-am lăsat un bacșiș considerabil.
Știu că banii noi n-o să-i plătească chiria și știu că banii mei n-o să plătească rechizitele copiilor ei. Dar, am sperat că bacșișul meu o s-o facă să zâmbească pentru câteva minute. Mâ gândesc că poate cineva a făcut același lucru pentru mama mea, cândva. Am învățat de la mama să lupt mereu, să mă ridic când mă simt lovit și să nu renunț niciodată. Mamele singure trebuie respectate și ajutate, nu jignite și compătimite. Mama mea e eroul meu.“